LA CIREŞE

Într-o călduroasă zi de vară, Nică pleacă pe furiş de acasă şi se duce la Moş Vasile, fratele mai mare al tatălui său, pretinzând că a venit să-l cheme pe vărul său Ion la scăldat.

             Mătuşa Mărioara îi spune că Ion nu este acasă, fiind plecat cu tatăl său în alt sat să aducă nişte haine ţărăneşti (sumani).

            Cu o ipocrită supărare şi cu o ascunsă satisfacţie că vărul şi unchiul nu sunt acasă, Nică îşi ia la revedere de la mătuşa sa, îi sărută mâna şi urcă repede în cireşul mătuşii, ca su fure cireşe. În timp ce se grăbea să culeagă cât mai multe cireşe, apare mătuşa Mărioara la tulpina cireşului, cu o jordie în mână. Văzând că băiatul nu coboară, mătuşa începe să arunce cu bulgări şi apoi încearcă să urce în cireşi.

       Profitând de această situaţie, Nică, coboară din cireş şi sare în cânepă, dar mătuşa îl urmăreşte, până când au dat toată cânepa la pământ.

 La un moment dat, mătuşa se împiedică şi astfel Nică fuge repede acasă unde stă foarte repede şi pocăit.

 Spre seară Moş Vasile, împreună cu primarul şi cu paznicul, îl cheamă pe tatăl lui Nică să asiste la evaluarea pagubelor pe care trebuie să le suporte.Regretul lui Nică este tartiv pentru că fapta a fost comisă, nerămânându-i decât să îndure ruşinea, când se va întâlni cu mătuşa Mărioara, cu moş Vasile, cu vărul Ion, dar mai ales cu fetele şi băieţii.